Știai de existența unui teatru în 1895 la Râmnicu Sărat care a ars? Unde se afla acesta

Documentele de arhivă atestă existența unei săli de teatru la Râmnicu Sărat, la data de 25 mai 1895, dată la care C.V. Cristescu închiria prin contract Teatrul-Bufet din Grădina Publică, ceea ce înseamnă că imobilul și instituția ca atare existau de mai mult timp.

Pentru că respectiva clădire nu oferea condițiile minime pentru organizarea de evenimente, Societatea de Gimnastică și Tir a lansat, în decembrie 1902, un apel pentru construirea unei săli de teatru. O știre din acea vreme publicată de presa locală râmniceană titra că „Eforturile au început să dea roade” sau „Teatrul comunal construit în 1906 a ajuns sub primariatul lui Dobreanu o ruină”.
Renovat ulterior de către M. Bragadriru, teatrul-bufet de la Râmnicu Sărat, cu destinația clară de clădire culturală, dar și comercială, este închiriat la diferiți antreprenori ai vremurilor pentru diferite perioade de timp.

Clădirea era compusă dintr-o sală de spectacole cu galerie și balcon, folosită în general de reprezentanții de teatru, conferințe, serate, nunți și baluri, de fiecare dată însă se preciza în contract obligația ca ori de câte ori se solicita, să se pună sala și la dispoziția Societății Filarmonice, pentru diferite activități specifice.

Chiar dacă la acest moment (n.r. 1907) exista o clădire pentru teatru și deși în oraș aveau reprezentații actori de primă mână ai scenei românești, dorința râmnicenilor de a se prezenta la spectacole nu era întotdeauna pe măsura eforturilor. De alte fel, o altă publicație a vremii scria despre acest lucru: „Păcat de râmniceni că nu prea s-au grăbit să profite de acest sacrificiu al artiștilor, în frunte cu maestrul Nottara și să guste, cât de puțin, din opera dramatică românească a domnului Delavrancea.”.

Activitatea teatrală era încetinită nu doar din cauza stării general a clădirii, ci și de probleme de natură financiară, impozitele fiind foarte mari la acea dată. Coordonarea activității de spectacole se făcea de către un agent teatral, din anul 1923, de o subcomisie teatrală, din 1927 și de un comitate județean pentru spectacole compus din cinci membri, din 1931.
Incendiul din 1 ianuarie 1929

În prima zi a anului 1929 a avut loc un incendiu la clădire și, cu toate reparațiile făcute ulterior, sala era totuși improprie pentru desfășurarea spectacolelor „pretențioase”, astfel că în anul 1932, Ion Demetrescu-Demion se oferea să doteze teatrul cu cele necesare: „Teatrul care este, actualmente nu are nimic.”.

În ziua de 24 ianuarie 1934, Căminul Cultural Alexandru Vlahuță, cu sediul în strada Perieni, nr.28, a solicitat sala teatrului în vederea organizării „unei serbări culturale”. În același an, sala a mai fost solicitată și de către N. Băltățeanu, actor societar al Teatrului Național, pentru a se prezenta, pe 19 martie, piesa „Gaițele” de Alexandru Kirițescu. Al. St. Vernescu a organizat pe 27 octombrie un „turneu de propagandă al muzicii românești”.

1942. Momentul de cotitură al culturii râmnicene
În anul 1942 se punea problema ridicării unei noi construcții, cu săli de spectacole mai mari, mai moderne, unde să se poată țină concerte și conferințe, întrucât vechiul imobil devenise impropriu și era utilizat doar ca depozit de aliemnte. Se decide demolarea acestuia în anul 1948, hotărându-se ca pe terenurile expropriate pentru utilitate publică de la cetățenii Zaharia Mereuță și Alexandru T. Andrei, să se ridice, cu materiale provenite și din demolarea Mausoleului pe care îl ridicaseră germanii la Petrișoru-Racovițeni, un teatru muncitoresc, actualemnte clădirea Centrului Cultural Municipal Florica Cristoforeanu.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *